În trecerea grăbită

În trecerea grăbită prin lume, către veci, 

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! 

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd, 

Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis, 

Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis, 

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor, 

Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi, 

Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi, 

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni, 

Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios, 

Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos, 

Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat, 

Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări, 

Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări, 

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic, 

Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai, 

Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai, 

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi, 

Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi; 

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.

Traian Dorz